English Ελληνικά German Boulgarian Romanian

Cartofi

Scurt istoric

Scurt istoric

Primii cultivatori ai cartofilor au fost peruanii, în urmă cu 4.000 ani. Indienii din America de Sud au fost aceia care i-au învățat pe cuceritorii spanioli să-i mănânce și aceștia i-au dat numele (Batata). Când cuceritorii spanioli au ajuns în Peru (1533), indienii din această țară cultivau o plantă cu rădăcini asemănătoare trufelor, dar fără crustă. Interiorul tuberculilor avea un miez moale, similar piureului de castane. Cuceritorii spanioli au ignorat această plantă, din moment ce căutau alte lucruri ca să le ducă acasă, cum ar fi aurul și argintul. Mulți susțin că planta de cartof a ajuns în Europa din Virginia (1856), datorită piratului Sir Walter Raleigh. Adevărul este că piratul a găsit cartofii pe o navă spaniolă, i-a dus în Anglia, unde nu au stârnit însă nici un fel de interes. Niște călugări italieni au adus în țară cartofi spanioli care au ajuns din America cu ajutorul marinarilor. Călugării i-au oferit Papei cartofii, care nu a știut ce să facă cu ei! Un trimis al Papei a dus 2 cartofi în Flandra, și Philippe de Sivry (comandantul din Mons) i-a trimis la rândul lui la Viena, prietenului său, Charles de l’Ecluse, care a făcut prima descriere științifică: ”trufe mici care mi-au fost trimise de dl. de Sivry, la 26 ianuarie 1588. Peruanii le numesc papa”. Din nou, cartofii au fost uitați și nu au fost utilizați ca hrană.

Primii care au folosit cartofii în scop alimentar au fost irlandezii. Inițial, i-au dat porcilor ca hrană, dar când a venit o perioadă de foamete au început să îi mănânce chiar ei. De asemenea, englezii și germanii, urmând exemplul irlandezilor, îi dădeau ca hrană prizonierilor și săracilor. De-a lungul timpului, cartofii au fost răspândiți în întreaga Europă.

Cartoful a ajuns în țara noastră în 1818, când un călugăr capucin l-a plantat într-un ghiveci din curtea sa. Pentru o lungă perioadă de timp a constituit… un aliment periculos pentru atenieni, până ce a fost testat pentru prima dată de un bătrân îndrăzneț. Trebuie remarcat faptul că inițial a fost considerat un fruct și au mai trebuit să treacă destui ani până ca acesta să ajungă în bucătărie. Uneori, erau gătiți la cuptor cu pătrunjel și când erau gata, erau stropiți cu apă cu… puțină sare și piper și cu destule picături de tsipouro sau ouzo. Alteori, erau tăiați felii, trecuți prin făină și… prăjiți în ulei, la fel ca peștii. Când Kapodistrias, în 1833, a încercat să-i împartă gratuit pentru prima dată în Nafplio, nimeni nu a prezentat nici un interes, dar când a încuiat cartofii într-un depozit punând presupuși paznici fioroși să îi păzească, au dispărut rapid, așa cum se menționează într-o cronică din acea perioadă: ”… tineri aventuroși au sărit gardurile, au apucat sacii cu cartofi și au luat-o la fugă”.

Vedeți de asemenea: GreekCook și o Versiune ”Umoristică”.


Valoare Nutritivă>

Valoare Nutritivă

Cartofii constituie o sursă naturală de multe substanțe nutritive, distingându-se pentru marea lor valoare nutrițională.

Cartoful este o legumă alcătuită din 80% apă și circa 20% materie uscată. Concret, 100 grame conțin 18 grame carbohidrați, 2 grame proteine, 0,1 grame grăsimi, 1-3 grame fibre vegetale, vitamina B și C și săruri minerale de calciu, fosfor, fier, potasiu și sodiu. Un cartof de mărime medie conține 0,11 micrograme de tiamină, 0,20 micrograme de piridoxină și 1,4 micrograme de niacină.

Când este consumat cu coajă, cartoful este o sursă bună de fibre vegetale cu proprietăți benefice pentru organism.

În prezent, cu noile tendințe ale alimentației sănătoase, modelate în jurul tradiționalei noastre ”Diete Mediteraneene”, cartofii, împreună cu legumele, se află la baza Piramidei alimentelor recomandate pentru consum zilnic.

Vedeți de asemenea: Patata Blogs și Zougl@.